“Nu stiu sa povestesc dupa bunele oranduieli ale artei. Toate lecturile mele de demult [...] oricat de numeroase si diverse au fost, n-au insemnat decat desfatare [...]. N-am dat niciodata atentie secretului prin care un povestitor ma cucerea la nascocirile fanteziei sale si ma captiva pana la ultima fila a cartii. Ma desfata – si atata imi era destul. Astazi [...] cand am si eu de povestit o intamplare [...] ma trezesc neindemanatic si nehotarat [...].

De aceea cer dinainte iertare cititorului intamplator (daca vor cadea vreodata randurile acestea sub ochii cuiva) – cer, fara fatarnicie iertare, pentru nepriceperea-mi de povestitor, pentru stangaciile si intoarcerile, pentru toate sovaielile si lipsa de patrundere cu care presimt ca voi starui, fara folos asupra amanuntelor neinsemnate si voi uita desigur sa pomenesc, macar in treacat, faptele intr-adevar importante ce m-ar ajutasa gasesc un inceput de explicare inexplicabilului.”

(Cezar Petrescu – Baletul mecanic)